ilele trecute mi-am adus aminte cum mergeam în fiecare an la festivalul medieval de la Sighișoara.
În unul din ani nu mai știu în care exact, ieșind dintr-o cârciumă, am dat bot în bot cu o țigancă tare bine aranjată care avea în mâna un ghioc și o carte.
A venit direct la noi, de parcă ne scria ceva în frunte È™i cu un accent foarte potrivit cu îmbrăcămintea ei, ne-a abordat plină de patos: ”Hai să va ghicesc viitorul mă frumoÈ™ilor” .
M-am uitat la bruneta creată pe care o È›ineam de mâna È™i am È™tiut că È›iganca se referea mai degrabă la ea nu la mine, când a spus ”frumoÈ™ilor”, dar pentru o clipă mai că mi-a plăcut ideea că aÈ™ fi È™i eu cât de cât un pic frumos.
Bruneta creată a început să râdă și m-a întrebat :
”Tu ce vrei? ”.
Am zâmbit și i-am răspuns:
”Eu nu vreau să È™tiu. Unde ar mai fi farmecul dacă am È™ti ce se va întâmplă?”
Frumoasa creată a început să râdă din nou și uitându-se la țigancă i-a răspuns:
”Ne pare rău, dar nu vrem să È™tim viitorul.”
A stat țiganca o clipă și s-a uitat la amândoi cumva dezamăgită de răspunsul dat de frumoasa cu parul negru și creț. Dar apoi cu zâmbetul pe buze ne-a apostrofat:
”Ptiu bată-va, că nu sunteÈ›i numai frumoÈ™i, voi sunteÈ›i È™i fericiÈ›i!”
La treaba asta cu fericirea, știam că o împărțeam fifty-fifty cu bruneta creată, așa că țînând-o de mâna, ne-am avântat în nebunia străzilor din cetatea Sighișoarei.
Oricât de greu mi-a fost și ori de câte ori am crezut că se termină lumea, m-am bucurat în final că nu am știut viitorul.
Mai cred și în ziua de azi că e o prostie să încerci să-l afli.
Leave a Reply