Testul Covid sau puterea unei foi A4?

D

e când a început nebunia cu virusul cel buclucaș Covid 19, am ieșit din țară de 3 ori, în Grecia, în Turcia și acum în Capul Verde. Bineînțeles că, cuvântul cel mai pronunțat atunci când te gândești să călătorești pe vremurile Covid-ului, este ‘’Test PCR ‘’.

Testul asta are acum o conotație mai aspră decât viza Shengen de pe vremuri pentru că, dacă înainte mai puteai ieși în unele țări și fără viza, acum nu mai poți merge nicăieri fără test Covid.
Și uite așa libertatea noastră de mișcare e limitată mai nou de încă un element, TESTUL COVID.
I-am dat și eu de fiecare dată importanța cuvenită.

Când am intrat terestru în Grecia în August 2020, i-am întins polițistului de frontieră grec foaia cu testul PCR că pe un trofeu dar, m-am dezumflat rapid când mi-a spus că nu vrea să-l vadă, după care a continuat spunându-mi că se vând teste la 10 km în interiorul Bulgariei. Așa că, după ce mi-a verificat pașaportul, m-a trimis la un grup de asistente, ca să îmi facă ei, grecii, încă un test al lor, care a fost gratuit.

Pentru Turcia, prima dată mi s-a cerut testul de către tipa de la biroul de check-in din din aeroport, care a aruncat efectiv o privire pe cuvântul ‘’negativ’’și cam atât, iar polițistul turc mi-a căutat numele pe foaia întinsă de mine după care a căutat din nou cuvântul ‘’negativ’’. Le-a găsit pe amandouă deci am fost în regulă să întru în Turcia.

Atunci mi-a venit în minte întrebarea logică.
Cum știu oamenii ăștia, dacă testul prezentat de mine este unul oficial (real) sau doar o făcătură editată?
Am găsit un răspuns abia acum la plecarea mea în Capul Verde.

Ca de obicei mă agit să-mi fac testul, știind că am de stat o noapte în Lisabona, iar testul este valabil doar 72 de ore.
Primesc apoi ca de obicei, un email cu o poză și un pdf. Mă uit la poză era perfect iar apoi printez pdf-ul fără să mă mai uit la el.

Mă prezint la aeroport și aflu că zbor cu o companie numită ‘’HiSky’’ care era la primul zbor pe ruta Cluj-Lisabona. Așa că fiți pe fază, destinația asta este una super faină, abia aștept să va arăt pozele.
La biroul de check-in mi se cere testul, îl dau și totul este în regulă, mi se dă înapoi prețioasa hârtie, o iau și o pun bine.

   Ajung în Portugalia iar la aeroport același lucru, dau testul și ….’’Can you please tell me where is your name here? ‘’ mă întrebă polițistul portughez.
   Rămân năuc când aud întrebarea și mă uit blocat la polițist când îmi întinde hârtia înapoi.
   Mă uit pe hârtie și supriză, numele de pe test era altul. Evident călătorisem cu testul altei persoane. Pdf-ul din mail nu erau al meu.
   Sar că apucatul pe telefon și noroc că aveam fotografia testului meu salvată. Îi arăt fotografia polițistului care plictisit îmi face semn să trec.
   Mă bucur ca un copil că am reușit să ies din aeroport, iar după câteva telefoane și câteva întrebări am înțeles cum funcționează minunea asta de test.
   Există o platformă unică, unde ‘’oficialii’’ (atentie!!, ‘’oficialii’’, nu tipele de la biroul de check-in) români se pot uita dacă testul făcut este unul real și corect. Dar acestă platformă nu este nicidecum în legătură autoritățile celorlalte țări. Cel puțin deocamdată.
Deci, pe o foaie de hârtie se poate scrie orice, iar în zilele noastre cuvântul ‘’negativ’’ orbește și are o putere mai mare ca oricând.
În Capul Verde a fost la fel, au vrut să vadă o hârtie unde cuvântul magic a fost ‘’Negativ’’….atât!

   Este cât se poate de clar că una din concluziile trase de mine este că, testul asta poate fi, nici mai mult și nici mai puțin decât, o editare de un text și cam atât.
Mai e mult de lucru până să se sincronizeze lucrurile și bazele de date să fie conectate. Este deasemenea posibil ca acest lucru să nu se întâmple niciodată.
Iar partea ‘’hazlie’’ este că, pentru un test de genul astă plătești în medie 300 de lei, de fiecare dată.
Bun business!

Leave a Reply

Your email address will not be published.