Google nu te ajută să simți senzații așa că…

A

m ajuns acasă.

A fost prima ieșire mai ‘’serioasă’’ pe care am avut-o de multă vreme, iar în momentul în care am intrat în curtea casei nu am avut sentimentul de parcă aș fi vrut să stau mai mult plecat.

În timpul în care am fost plecat gazonul a devenit un fel de iarbă înaltă de pe un câmp în care te poți ascunde. Dar m-am bucurat că e așa, îmi da ceva de făcut în săptămâna care vine.

Și tot în săptămâna care vine trebuie să scriu.

M-am întrebat de multe ori în timp ce eram pe drum ‘’ De ce scriu? ‘’, sau de ce ‘’ar trebui’’ să scriu și să îmi povestesc experiențele.

Îmi da o stare de bine atunci când îmi împart senzațiile și întâmplările trăite cine știe de pe unde, iar pe măsură ce trece timpul sper că se vor aduna într-un singur loc o grămadă de povești care, pot deveni sursă de inspirație sau o să îmi facă mie plăcere să le recitesc.

Google nu te ajută să simți senzații așa că singura părere despre cum ai putea să te simți într-un loc sau altul, este să citești sau să asculți cât mai multe păreri descrieri despre acel loc.

La prima impresie ai spune că nu există om căruia să nu-i placă să calatoreasca. Păi ba există.

Am rămas și eu surprins când am auzit din gura unor prieteni că nu le place să meargă mai departe de un lac din apropierea orașului și că pentru ei este suficient.

Curiozitatea a omorât pisica

Curiozitatea o fi omorând pisica, dar cu siguranță a adus și progres, iar când ieși din bula ta și vezi cât de mare și diferită e lumea, îți dai seama cât de mic e locul de unde ai plecat.

Comparația întotdeauna te ajută să înțelegi mai bine lucrurile și în final să afli ce ți se potrivește ție mai bine.

Stereotipul întâlnit peste tot, ‘’Călătoresc ca să văd oameni noi și locuri noi’’ folosit că motivație la fiecare pas atunci când calatoresti, ar fi banal dacă ar fi suficient.

Deci este foarte clar că rezultatul unei călătorii trebuie să cuprindă neapărat și niște beneficii pe termen lung.

E destul de nasol să călătorești cam de genul ‘’Ai plecat bou și te-ai întors vacă ‘’ deși mulți se întorc în cireadă din călătoriile lor și singura diferența dintre ‘’înainte și după ‘’ se vede la cântarul din baie și spațiul de stocare al pozelor din telefon, cel din urmă își va reveni la prima sărbătoare, paști sau crăciun pentru a face loc pozelor cu iepurași sau brăduți împodobiți.

Fiecare călătorește în felul lui și nu neapărat pretind că înțeleg felul în care unii oameni aleg să călătorească și de ce. Dar și viceversa e deasemenea valabilă. Deci nu mă judecați prea aspru dacă nu o să găsiți în poveștile mele foarte multe meniuri de ”all inclusive” sau liste cu locații de mall-uri.

Safety first!

Îmi place să călătoresc într-o anumită siguranță, deși dacă ne gândim la călătoriile pe motocicletă, unii ar spune că nu se poate vorbi despre așa ceva.

Siguranța pe care îmi place să o simt când călătoresc nu e doar despre modul în care mă deplasez ci și despre celelalte aspecte ale unei călătorii despre care abia aștept să va povestesc.

Everithing comes with a price

Înainte de orice trebuie să vezi dacă îți permiți.

Subiectul asta este de multe ori tabu, de parcă toată lumea încerca să facă reclamă la ‘’VISA’’ și te încurajează să te bagi în datorii, iar prețul unei călătorii de 14 zile să îl plătești în restul zilelor din an . Not my style!

Nu cred că m-aș simți bine să știu că am făcut un credit că să îmi permit să mă duc într-o anumită călătorie și mai degrabă aș mai tăia din ‘’stele’’ sau aș vedea mai puțin, dar în final să ating aceleași obiective de văzut.

Așadar, în poveștile mele de călătorie o să încerc să dau detalii și despre cam cât costă una și alta, să fiu o sursă bună de unde să îți iei informațiile pe care le dorești si să nu uităm că oriunde am pleca, la un moment dat tot ne întoarcem înapoi și trebuie să ne fie bine și acasă.

Am lăsat către final una din cele mai importante motivații ale unei călătorii, aceea de a ieși dintr-un cerc vicios din care uneori ai impresia că nu mai ai scăpare.

Despre asta se vorbește mai puțin spre deloc, ca și cum ar fi o rușine să spui că ți-ai luat lumea în cap și te-ai dus unde și-a înțărcat dracu’ copii, că să uiți de lucrurile care ‘’în bula ta’’ te-au apăsat atât de tare încât ți-ai făcut bagajele.

Eu cred că a călătorii, este una din cele mai faine forme de terapie, iar faptul că ți-ai împachetat primul tricou și l-ai aruncat în geantă este în sine o victorie și un prim pas în a te descoperi sau redescoperi.

Comparația cu altceva decât cu ce erai obișnuit, îți da o nouă perspectiva care te face întotdeauna să vezi din nou orizonul în locul vârfului papucilor.

Așa că uite câte motive sunt că să scriu 🙂 , dar prima dată mă duc să tund iarba.

Leave a Reply

Your email address will not be published.