Lisabona, orașul unde Spiderman s-a îngrășat de la atâta stat.

Wow, după multă multă vreme din nou, ‘’Bună dimineața Lisabona!’’

Cum m-am trezit am sărit din pat direct la geam, eram cumva avid de o altceva în locul imaginii pe care o văd acasă la prima oră a dimineții.

Micul dejun de la LX Hotel Boutioque a fost servit în cameră și deși a fost bun, parcă nu a avut același farmec ca și atunci când îl servești în restaurantul hotelului, unde mai tragi cu ochiul la ceilalți oaspeți și încerci să ghicești de unde sunt și ce fac în Lisabona. Dar vorba englezului, ”It is what it is”, așa că am tras pe fugă un iaurt, o dulceață și o gură de cafea și așteptam nerăbdător să ies la cafeneaua din colț, ca să lenevesc la un soare mult mai cald decât cel lăsat acasă.

De la începutul lui Octombrie a fost frig în România și chiar dacă eram în Mai tot frig era. Eram sătul până peste cap de frig, așa că atunci când m-am așezat în mijlocul străzii cu o cafea lungă și o prăjitură tradițională de-a lor ( Pasteis de Nata ), am simțit în sfârșit că se poate și altfel. Adică să fie cald.

Aveam avion după ora 18 către Capul Verde, deci aveam o ocazie perfectă să stau câteva ore cu aparatul de fotografiat prin centrul orașului.

Lisabona are un farmec aparte și se vede de la distanță că e capitala unei foste mari puteri. Portughezii erau cei mai buni navigatori și de prin secolul XV ei descopereau noi teritorii, lucru ce a dus cum era de așteptat, la o dezvoltare foarte rapidă a Lisabonei.

Adică de pe vremea lui Mihai Viteazul, când la noi încă nici carul cu boi nu era prea bine dezvoltat, Lisabona era un nod prin care au intrat toate bogățiile imperiului portughez și asta se vede oriunde te uiți.

Vreau să îți spun de la bun început că dacă vrei să vizitezi Lisabona pe îndelete, atunci cel mai bine este să îți faci un plan pe minim 3 zile, pentru că e un oraș plin de istorie, iar locurile ‘’de văzut’’ sunt la fiecare colț de stradă.

Dar dacă ai la dispoziție doar câteva ore, atunci cred că cel mai bine e să te lași dus și surprins de oraș la fiecare pas.

Un detaliu important de care trebuie să ți cont este cazarea.

E important să îți iei cazare în ‘’buricul târgului’’ sau cât mai aproape de el și recomand cartierul Bairro Alto. Nu te speria, că nu îți va da o o gaură în buget. O să plătești în jur de 60 de eur/cameră cu 2 paturi, pentru un hotel de 4 stele cu mic dejun inclus.

Aeroportul din Lisabona este situat cumva în oraș, deci orice taxi nu îți va lua mai mult de 30-35 de Eur de la aeroport la hotel și drumul nu durează mai mult de 15-20 de minute în condiții normale.

Odată ce ieși din hotel, poți să explorezi orașul pe jos și să te bucuri de o totală libertate de mișcare și mă gândesc că degeaba ți-aș da o înșiruire de nume și obiective de văzut, sau alte detalii copiate de pe Google, pentru că oricum, tu ar trebui să le pui pe toate cap la cap și să îți faci o harta cu un traseu.

Așa că voila, eu îți dau o hartă cu traseul făcut de mine și îți spun ce mi-a plăcut mie cel mai mult din acest traseu, care poate să dureze de la o oră la maxim trei, în cazul în care mai arunci un ochi prin magazine.

Noroc cu unchiul Google nu-i așa?

Pe lângă faptul că mi-a plăcut mult arhitectura clădirilor, de fiecare dată când vizitez orașe foarte vechi și prospere, stau și mă gândesc câtă viziune au putut să aibă cei care au construit străzile și clădirile acum câteva sute de ani, astfel încât să încapă și azi suficient de bine două benzi de circulație dar și o linie de tramvai.

Odată ieșit în stradă e imposibil să nu observi fațadele clădirilor cu îmbrăcămintea ceramică. E ca un fel de haina a orașului plină de culori și forme care îți conduc ochiul și te invită tot mai adânc în inima orașului vechi. Curată și strălucitoare, Lisabona are o lumina aparte unde îți e mai mare dragul să faci poze.

La nivelul trotuarului, în niște timpuri în care blestematul de Covid -19 a omorât mii de afaceri mici, m-am bucurat enorm să văd că în Lisabona nu au dispărut acele mici magazine tradiționale portugheze și mă refer la magazinele cu pălării (ceaprazăriile). E cât se poate de clar că portughezii, au probabil o pasiune care e vie și în ziua de azi pentru pălării, dar și pentru clasicul care e veșnic la modă.

Cais das Colunas.

Doua coloane  situate pe latura sudică la Praça do Comércio, în centrul istoric al Lisabonei. Treptele sale de marmură erau odată intrarea nobilă în oraș. Aceste coloane ofereau un acces la feriboturi și la alte nave care leagă Praça do Comércio de malul sudic al răului.

Pierul de piatră a fost denumit așa după cele două coloane care pot fi văzute pe marginea treptelor principale. Acești stâlpi simpli, dar eleganți, au făcut parte din planul de reconstrucție a orașului după ce cutremurul din 1755 aproape l-a distrus. Cele două coloane sunt replici ale celor despre care se crede că se aflau în templul lui Solomon. Sunt reprezentative pentru înțelepciune și frumusețe.

Piața Comercio.

Se deschide spre Rua Augusta prin arcul de triumf, care pe partea dinspre Rua Augusta are un ceas. Această este o stradă pietonală de obicei plină de viață, cu pavaje cu mozaic, cafenele în aer liber, magazine și ocazional artiști ambulanți, dar în momentul de față Spiderman și prietenul lui își împart strada cu cerșetorii plecați de pe plaiurile mioritice, iar în timp ce ai noștri sunt în bastoane de handicapați și cerșesc, portughezii fac sport.

Nu mă întrebați de unde știu că erau de-ai noștri, pentru ca am înțeles ce vorbeau intre ei.

Dacă te uiți în stânga și dreapta pe străduțele ce se leaga de Rua Augusta, o să fii uimit de felul în care sunt așezate clădirile, ca niște straturi, unele de o frumusețe care te face să le privești minute în șir. Iar pe una din străduțe te vei lovi de imaginea unei capodopere arhitecturale metalice. Un Lift!

Liftul Santa Justa, numit și Carmo Lift.

Este un ascensor din centrul istoric al Lisabonei. Situat la sfârșitul străzii Rua de Santa Justa, conectează străzile inferioare ale Baixa cu piața de la un alt nivel Piața Carmo.

Vă mai spun doar că liftul a fost inaugurat de către rege în 1901 și pentru mine a fost unul din cele mai frumoase obiective văzute în câteva ore în Lisabona. Fiind o construcție metalică și având o utilitate foarte clar definită, liftul este și un element de decor stradal, ba mai mult decât atât este o atracție. În ziua de azi plăteșți bilet că să foloseșți liftul. Plină de elemente de decor, platforma de deasupra casei liftului oferă o panoramă deosebită asupra străzilor din jur.

Întotdeauna când văd astfel de construcții metalice care prezintă detalii la niște dimensiuni incredibil de mici, ce au doar rolul de a înfrumuseța fără a avea nici o funcționalitate, mă gândesc la cât de important era pentru locuitorii din acea vreme, ca orașul lor să fie un oraș frumos și e de admirat efortul pe care îl depuneau meseriașii din acea vreme în acest sens.

E clar, portughezii au pasiunea pentru frumos în sânge.

Rua do Carmo și spectacolul ei stradal.

Este o arteră relativ mică, dar de o mare importanță comercială, datorită proximității unor zone precum Baixa, Chiado și Bairro Alto.

Are magazine tradiționale și foarte vechi iar cu bucurie am văzut din nou acel tip de comerț stradal, unde se vând tot felul obiecte artizanale si pentru prima dată am văzut de vânzare o scoică fosilizată la un preț de 300 de eur.

Sincer să fiu habar nu am dacă merită sau nu.

A fost o bucurie să mă las pierdut pe străzile Lisabonei și chiar dacă am încercat să iau prânzul la Time Out Market care era închis din cauza restricțiilor, am găsit ușor un restaurant care servea meniul zilei la un preț de 9 Eur și a fost perfect.

Tranzacție internet declinată! Suspect Fraudă!

Contactați Call center …..

Mi-a stat inima în loc când am primit SMS-ul asta de la BT.

Incercam pentru prima dată să folosesc o trotinetă ‘’Lime’’ și am folosit cardul BT.

Va dați seama că o grămada de scenarii mi-au trecut prin minte, știind cât de ușor se pot copia datele de pe un card.

Dar dacă tranzacția a fost declinată mai rămânea o singură problema de rezolvat. Evitarea blocării cardului. Am rezolvat și asta aproape pe loc, cu tipa de la call center-ul BT.

Știu persoane care au încredere în carduri 100% și pornesc la drum cu maxim 100 eur cash în buzunar. Ei bine mi s-a întâmplat de mai multe ori să nu meargă cardul și să fiu cine știe pe unde. Cred că e o greșeala maximă să depinzi în întregime de un sistem electronic.

Dar în final Revolut e varianta mai ușor de controlat, că să nu te trezești ‘’buzunărit’’ de cine știe ce aplicație mobilă ‘’suspectă’’.

Așadar, după un prânz bun, hopa sus pe trotinetă.

Hello Lime 🙂

A fost exact așa cum e și numele, ‘’Lime” , adică un pic acru atunci când am ales traseul în pantă spre castel și cel puțin jumătate din drum a fost un fel de oră de fitness cu piciorul drept, pentru că era clar că biata trotinetă nu putea să mă care în spate până sus la castelul din vârful dealului.

Castelul São Jorge situat pe vârful unuia dintre dealurile care strajuieste centrul Lisabonei, a jucat un rol important în istoria orașului, servind ca locație a fortificațiilor ocupate succesiv de fenicieni, cartaginezi, romani și mauri, înainte de cucerirea sa de către portughezi în asediul din Lisabona din 1147 . Începând din secolul al XII-lea, castelul a servit în mod diferit că palat regal, cazarmă militară, sediul Arhivei Naționale Torre do Tombo și acum ca monument și muzeu național.

E foarte fain și merită văzut, chiar și pentru panorama deosebită pe care o oferă asupra orașului, un loc excelent de făcut fotografii, mai ales pentru cei ce au teleobiective.

Și când mă pierdeam mai bine pe aleile din castel, mi-am adus aminte că mai rămăseseră 40 de minute până ce șoferul care trebuie mă ducă la aeroport, vine să mă ia din fața hotelului unde mi-au rămas bagajele.

Hop pe trotinetă și dă-i bătaie la vale. Și acum când scriu rândurile astea, mă înfundă râsul, a fost o nebunie să cobor cu trotineta în ‘’full speed’’ pe străzile de piatră cubică a Lisabonei, dar în același timp m-am distrat maxim. ( ”Lime” a fost o experientă de 17 eur aprox 2 ore).

Lisabona,

Ai rămas și la a doua întâlnire la fel de fantastică că și la prima. Nu a fost cina în oraș cu muzică fado și terasa plină de turiști, dar a fost căldura și soarele de care mi-a fost dor. Nu a fost plimbarea cu TucTuc-ul și ghidul simpatic care ne spunea tot felul de informații prin cartierul Alfama, dar a fost Bairro Alto și trotineta Lime. Nu au fost miile de turiști de pe străzi, dar a fost ușurința de a te plimba și a vedea totul în tihnă.

A fost o plăcere să ne revedem, pe curând!

Leave a Reply

Your email address will not be published.