No stress lifestyle – Made in Cape Verde

   Dacă întrebi pe cineva care a fost în Sal sau in Capul Verde, cum e pe acolo acolo, mai toți o să îți spună că e cam cum era la noi acum 30 de ani. Ei bine da și nu, dar cel mai bine hai sa vedem ce impresie mi-a lăsat mie.

Stilul lor

   Mă fascinează tot ce e diferit și pe Insula Sal ai parte din plin de așa ceva. Oamenii și felul lor de a fi, o să îți creeze primele impresii de pe insulă.

Prima mea impresie plăcută a fost chiar din aeroport la apariția polițistului de frontieră femeie care se plimba pe lângă coada de la ghișeul de verificat pașapoartele și jur că am crezut pentru o clipă că sunt la o prezentare de costume de poliție cu modele femei, având în vedere înălțimea de peste 175 cm a tipei. Greu de descris, pentru că poză mi-a fost cam groază să fac, nefiind curios să văd cum arată biroul vreunui polițist pe interior. Dar așa ca să vă imaginați și voi era un fel de Naomi Campbell cu chipiu!

M-a trezit un ‘’Your passport please!’’ masculin și m-a adus înapoi la realitate. Am dat pașaportul și 30 de eur pentru viză și gata.

No stress

   Moto-ul insulei este ‘’No stress’’ și o să-l vezi și auzi destul de des mai ales de la localnici, care sunt mega relaxați și sincer să fiu nu a fost o doar singură dată când m-am întrebat ‘’Oare ce naiba fac ăștia toată ziua? ‘’ , dar după un pic de timp îți dai seama că sunt și ei ocupați cu una alta așa în ritmul lor relaxant, probabil pentru că nu și-au luat pe cap atâtea lucruri ca și noi. 

 

   Relaxarea asta o aplică și atunci când îți vor da o anumită oră pentru o întâlnire, dar te rog să nu fi naiv și să te aștepți la întârzieri mari de ordinul orelor sau chiar a doua zi. Îți vor apărea la ușa cu un zâmbet larg ca și cum tu nu ai înțeles bine ora. Deci oricum e vina ta ca ai avut așteptări, așa ca dacă vrei să îți fie bine în Capul Verde, te rog sa nu ai nici una.

   Cei mai paroliști oameni de pe insula sunt taximentriștii și bănuiesc că asta este scris cu litere de de aur în fișa postului și toți îți dau cartea lor de vizită că să-i suni când este nevoie.

   Am observat că rolul jucat de roabă în viață lor, este la fel de implementat în subconștient că și rolul pe care îl joacă punga de un leu în viața romanului. Am văzut roaba folosită pe post de magazin de pește, aprozar , depozit , mijloc de deplasare, loc de odihnă și în final folosită în construcții pentru a căra materialele de construcții. Mie mi-a plăcut.

    Ei socializează. Deși toți au telefoane mobile, totuși obiceiul de a socializa fără a folosi telefonul mobil este mult mai prezent decât la noi. Vezi oameni oprindu-se din drumul lor și povestind. Alții adunați pe scăunele în fața caselor jucând un joc tradițional ‘’Oware’’ și chiar în față magazinelor, am observat că se opresc și schimbă câteva cuvinte unii cu alții . Nu sunt niciodată grăbiți.

   Oh da! E imposibil să nu observi că ei fac sport. Pe plajă, între case, pe ponton , pe marginea șoselei, am vazut în toate locurile astea oameni care fac sport, aleargă, ridică greutăți, sau se joacă pur și simplu jocuri ce implică o activitate fizică. Iar rezultatul, ei bine se vede! Atât la femei dar și la bărbați.

   Un lucru care mie mi-a plăcut și impresionează pe mulți europeni este muzica lor. Cesaria Evora cred că este cea mai cunoscută voce din Capul Verde și cred că tot ea a deschis un trend și a dat curaj multor capoverdieni să cânte. Mai toți cânta ,sau cel puțin știu pe unul sau pe una care e muzician. Mai buni sau mai puțini buni, până la urmă contează vibe-ul pe care reușesc să-l transmită

Am avut ocazia să aud vocea lui Sylvia care mi-a plăcut mult și tot ea m-a impresionat cu un cântec tradițional.

   La final las probabil imaginile care m-au impresionat cel mai mult. Călătorind cu mașina în Nordul Insulei căutând cratere de vulcan și pesisaje care să îți taie răsuflarea, am dat peste casa unei familii care cred că erau un fermieri …pe o insula cu solul arid de nisip și roca vulcanică. Și aici am să las imaginile să vorbească. A fost probabil unul din cele mai faine momente pe care eu le-am avut pe insulă și dealtfel și ziua cea mai faină.

Mașina închiriată a fost 50 eur/ zi , benzină 20 de eur, bilet de intrare la Salina Pedra Lume 6 eur de persoană. Urcatul pe vulcan , gratis :).

Mâncarea

   Ca unul venit dintr-o țară în care porcul și puiul este la putere, dar fiind un mare amator de pește am fost foarte nerăbdător să incerc bucătăria lor.

Ei bine ‘’porcul’’ lor este tonul și de acolo pornește o întreagă varietate de pești și alte animale din marea lor grădina, Oceanul Atlantic.

   Am mâncat în mai multe locuri și am sperat să dau peste ceva tradițional care să fie super diferit făță de tot ce am întâlnit până atunci. Dar înafara de un bun tuna steak și cam atât, nu prea am întâlnit ceva să mă dea pe spate.

Un mic dejun gen omletă plus o cafea îți scoate din buzunar aproape 6 eur. Meniul zilei de la care am sperat să fie ceva cu gust autentic, a fost un simplu meniul al zilei cu pui și garnitură, în rest nimic notabil. Am mai adăugat o Coca Cola și am scos din buzunar 11 eur. Cafea în general 1 Eur. Toate astea la o cârciumă destul de frecventată de localnici.

   Cele mai mari așteptări le-am avut avut de la o cină într-un loc recomandat pe pietonal. Dar a fost și cea mai mare dezamăgire. Am cerut ceva tradițional pe bază de fructe de mare și am primit o chestie ca un fel de tocăniță fără gust cu pâine înmuiată, iar fructele de mare trebuiau căutate cu insistență. Am trmis farfuria înapoi și am primit o caracatița la grill nimic special …acolo am plătit cea mai mare notă de plată.

   Acum trebuie să menționez că dacă ajungi pe Sal și stai într-unul din resorturturile de pe insulă, mâncarea o să fie total diferită față de ce găsești în restaurantele din oraș. Cu echipe specializate pe bucătărie și cu o ofertă super variată, în resort totul se apropie de impecabil. Deci dacă ai de ales să mănânci în resort sau în oraș, alege prima variantă cu încredere.

Dar  din păcate resorturile sunt pustii și criza covid are un impact major pe toată insula. Eu am avut norocul să încerc amândouă variantele dar trebuie să spun că nu sunt un mare mâncau și nu mănânc mai mult de 2 mese pe zi. Cu toate astea sunt totuși mare amator de orice e tradițional.

   Am lăsat în finalul categoriei ‘’Mâncare’’ singurul lucru surprinzător din categoria asta, adică un mic restaurant Take Away al unui italian care s-a refugiat pe insulă din cauza crizei Covid. Nunu și prietena lui din Moldova ne-au servit cu drag preparate italienești pregătite după rețete din Sicilia, împreună cu poveștile aferente. Nunu vorbea bine românește pentru că avea o fabrică la Timișoara, în plus de asta era și motociclist și de acolo au început poveștile. La Little Sicicly totul a fost un deliciu, italian desigur.

Vremea

   Temperatura nu cred că scade vreodată sub 23 de grade Celsius în timpul zilei și de plouat am auzit că nu prea plouă aproape niciodată. Și asta te duce imediat cu gândul la apă.

Ei bine apa este ceva foarte prețios pe insulă și dacă o să-i vezi pe băieții care îți spală mașina pe marginea drumului folosind un lighean și 2 sticle de plastic, să nu te miri, ăia chiar au învățat să spele o masină cu doar câțiva litri de apă. Sincer să fiu habar nu am cum reușesc să facă asta dar, am văzut că aveau clienții de fiecare dată când treceam pe lângă ei.

   Oricum pe insulă se folosesc destul de mult instalațiile de desalinizare a apei căci altfel, nu știu zău cum s-ar descurca.

Apa de băut vine toată îmbuteliată și nici nu aș recomanda cuiva să bea apă din rețea, iar prețul apei de băut este același cam ca la noi.

Bye Sal, and who knows, maybe I will get back sometime.

PS. Desigur că despre Insula Sal se pot spune mult mai multe, dar voi încerca întotdeauna în povestirile mele sa redau cât mai exact care a fost impresia mea despe acel loc. În rest mai puteți obtine informații de la unchiul Google, iar obiceiul ‘’copy paste’’ nu prea îmi place.

Întregul album foto îl puteți vedea aici

Thx for subscribe!

More to come on Titus World Youtube Channel!

2 Comments

  • Norbert Hermann Dienesch-Zikeli

    Am degustat povestea ta vizuală. Delicioasă. Sper să ajungă (și) literatură de avion, în revistele acelea în care îți pui pioneze mentale cu ce ar fi de văzut și simțit. Cool proiect Titus' World. Nu te opri. Peripețiile către Nordkaap, peșterile din Portugalia, unele din pățaniile tale irlandeze, toate sunt megainteresante. Soldade. Melodia mea preferată din repertoriul Cesariei Evora. O ascult alternativ cu Maria Callas și Hans Zimmer, la drum lung. Adică des. Spor și sănătate, Titus!

    • Man, thanks a lot :). Mă bucur că am putut pentru o clipă să te fac să te deconectezi de la lumea asta nebună.

Leave a Reply

Your email address will not be published.