S de la Surpriză, Sibenik și Speranță
Timp îndelungat am zis că nu mai vreau surprize și preferam să nu mai am nici una, fiind sătul de surprizele neplăcute pe care le-am avut mai ales în ultimii ani. Am ținut-o așa mult și bine, simțindu-mă mult mai comod în pielea mea, având falsa impresie că pot controla cât de cât ceea ce se întâmplă în jurul meu.
Nimic mai fals, nu am controlat nimic, ba mai mult decât atât, capacitatea de a face față unei surprize a scăzut fără să îmi dau seama și nu are rost să mai menționez faptul că încercând să anulez surprizele rele le-am anulat și pe cele bune automat. Și totuși de o vreme încoace am hotărât să schimb asta. Iar surprizele bune nu au așteptat prea mult să apară.
Așa a apărut Ssurpriza și m-am bucurat că în sfârșit făceam un pas curajos înafara zonei unde mă simțeam confortabil și m-am lăsat dus de val, fără măcar să îmi pese în ce direcție duce valul ăla. M-a dus până la mare, în Sibenik, Croația.
Dacă e să mă întrebi pe mine, Sibenik este pe undeva cel mai periculos oraș din lume. Adică să nu înțelegeți că poți să îți pierzi portofelul, sau îți pui viață în pericol dacă umbli pe străzi . O nu, nici vorbă, portofelul nu o să ți-l pierzi dar ai toate șansele să îți pierzi capul și să simți că trăiești pe un nor alb pufos iar în jurul tău zboară toate gândurile bune de parcă ar fi fluturi albi, iar lumea rea de care toți vorbim dispare în cea mai adâncă pivniță a pământului păzită de cel mai frumos paznic și nu există absolut nici o șansă ca răutățile pământului să treacă de el.
Da, e periculos să umbli pe străzile din Sibenik, s-ar putea să intri un om și să ieși total altul, apoi totul devine surprinzător de albastru. Deci surpriză din nou. A dispărut culoarea roz.
Cel mai de preț lucru pe care îl iei cu tine din Sibenik dacă încă mai ești pe norul ăla alb, este Speranța, iar apoi te arunci în marea ta albastră și uiți și cum te cheamă.
Ăla e momentul în care vrei să oprești timpul!
Cu asta m-am luptat toată viața, să-l lungesc cât pot eu de mult, dar mi-am dat seama că nu se poate și din dorința de a avea cât se poate de mult am accelerat, fără să realizez că fac o greșeală pierzând din cauza vitezei detaliile care contează.
Greșit!
Am lăsat marea cu albastrul ei acolo, am lăsat Sibenik-ul tot acolo și sunt sigur că o să mă întorc. Dar nu o să mai abandonez niciodată Ssurpriza și nici Speranța.
P.S.
De obicei dau detalii despre prețuri și costuri, ei bine de data asta nu voi face la fel și nici nu voi descrie locul unde se pot intampla minuni. Dacă vrei sa fii vrăjit descopera-l singur.
Ssurpriza, Sibenik-ul și Speranța sunt inestimabile.
Pentru o viață sănătoasă mergeți în Sibenik! 😉
Leave a Reply