Tarifa
Nu țin minte să fi făcut atâtea fotografii într-un perimetru atât de mic, în nici o altă parte din lume, și tot la fel nu țin minte să mă fi întors de atâtea ori în același loc.
Prima dată când am ajuns în Tarifa a fost cumva pe fugă și țin minte că am fost surprins de absolut tot ce am văzut.
La prima vedere nu e nimic special, dar după ce parchezi mașina și ai intrat între zidurile cetății e că și cum ai pășit într-o altă lume, iar senzația de trecere este accentuată de porțile de la intrare.
Tarifa își trage numele de la un comandant Berber, Tarif, în urmă unei bătălii din anul 710 și asta e deja o confirmare că istoria celui mai sudic punct al Europei este atât de încărcata încât nu e de mirare că ai impresia, că te plimbi printr-un muzeu în aer liber.
Dar încărcătura istorică nu este singurul magnet pe care îl are acest capăt de lume.
Poziționarea geografică a Tarifei, locul unde Marea Mediterana se întâlnește cu Oceanul Atlantic, este deasemenea și locul unde vântul este constant și puternic. Din cauza asta plajele orașului sunt un loc de atracție pentru toți cei care practică sporturile de apă și mai ales kite surfing.
Expresia ‘’Mă duc la capătul pământului’’, se potrivește foarte bine, iar
senzația de capăt e accentuată și de sutele de caravane mobile, camper-van-uri și tot felul de mașini gen bus, modificate cu foarte multă imaginație în mici case pe roți care stau în Tarifa câteva luni pe an.
Să te dai cu zmeul pe valurile ce spală plajele din Tarifa înseamnă o anumită stare de spirit dar și o dorința de libertate, iar toate astea nu se transpun doar în practicarea sportului ci și în stilul de viață.
Aerul boem amestecat cu vintage și presărat peste tot cu free spirit influențează toate aspectele din viața de zi cu zi și sunt aproape sigur că, oricine vizitează orașul chiar pentru câteva ore, observă asta de la primii pași.
Magazinele în care găsești designeri locali, cu îmbrăcăminte inspirată din trendul hippie dar cu o tendință de elegant și obligatoriu lejer, te fac să intri aproape în fiecare dintre ele, dar și mai frumos este faptul că nu seamănă cu nimic din ceea ce știai.
Restaurantele și barurile răsfirate că niște mărgele pe străduțele înguste, sunt un spectacol de sunet și culoare continuu, fără să știi unde se termină un local și unde începe altul.
Aromele din bucătăriile unde se vând sandwich-uri ”la geam,” îți dau o stare de foame, de parcă n-ai mâncat de zile întregi È™i la toate astea mai pune la socoteală că toÈ›i se comportă în aÈ™a fel, de parcă toată lumea e fericită pe pământ.
Asta e Tarifa!
Era să închei foarte scurta prezentare a acestui loc tare drag mie, fără să vă povestesc un pic despre viața de noapte.
Â
Ei bine, odată ce soarele a apus totul se transformă într-un party imens, parcă toată cetatea sărbătorește ceva special, iar asta e în fiecare zi. In fond fiecare zi din viața trebuie sărbătorita cumva, nu-i așa?
Muzica, culorile, oamenii care trec înghesuindu-se pe lângă tine, râsetele și acel vibe inconfundabil al Tarifei, te face să uiți noțiunea timpul și începi să te simți că ești acolo de când lumea acolo, la capătul pământului.
Tarifa e de neratat, indiferent care sunt gusturile tale.
Leave a Reply