Îmi aduceam aminte perfect.

Cu ani buni în urmă cunoscusem o altă tânără doamnă doctor în Pub-ul pe care îl aveam în Bistrița și bineînțeles că la un moment dat, după nu prea multe povești, ne-am apropiat.

În acel moment tânăra doctoriță mi-a pus palma în piept și m-a îndepărtat de ea foarte elegant spunându-mi:

– Oricât de mult îmi doresc și eu să fim mult mai apropiați, nu pot să fac asta pentru că am avut cândva hepatită A și din cauză că îmi placi foarte mult, nu aș vrea să te infectez.

Mă atrăgea mult fata, așa că nu m-am lăsat mai prejos și cu foarte mult avânt, fără să mă gândesc eu prea mult la ce e de făcut în cazul ăsta, am întrebat :

– Păi și care ar fi soluția pentru problema asta?

– Nu e foarte complicat, fac rost de două doze de vaccin, ți-o dau pe prima, și apoi ne plimbăm de mâna prin parc și ne îmbrățișăm așa mai distanțat 2 săptămâni. Când au trecut, îți dau a doua doză, după care ne mai plimbăm iarăși minim două săptămâni prin parc și abia la final putem să ne apropiem mai mult unul de celălalt.

Era blondă, ochi albaștri, subțirică, înaltă și deșteaptă, dar cel mai mult m-a provocat îndrăzneala ei.

Recunosc că în timp ce vorbea, mă uităm la ea dar nu auzeam, sau mai bine zis nu înțelegeam nimic din ce spunea, mie îmi stătea gândul numai la ce se putea întâmpla după …. aproximativ o lună ?!?!?!

Dar am zis da, adică că sunt de acord să îmi fac vaccinurile și am lăsat toate lucrurile la mâna ei.

Nu mai târziu decât a doua zi, o văd pe blondă că îmi intră în Pub și îmi spune destul de direct, hai în baie să-ți dai jos pantalonii.

Debusolat total, știind că femeia e medic, m-am executat și am pornit în direcția băii, iar după ce am intrat ducând mâna la cureaua pantalonilor, am văzut că izbucnește în hohote de ras în timp ce scotea doza de vaccin din cutie, și îmi spune:

– Nu te grăbi cu pantalonii, mai ai răbdare un pic. Vaccinul se dă în braț.

Rad și eu, mă execut și îmi desfac cămașa, bag umărul în față, îmi scot brațul, primesc vaccinul cu speranța că o să merite și după ce a terminat de injectat totul a plecat, rămânând să începem plimbările prin parc.

Sar peste plimbări că nu are rost să vi le amintesc și vă spun doar rezultatul.

Până am ajuns la doza 2 deja vraja s-a rupt, dar am rămas prieteni.

Așa că, m-am ales cu un vaccin de hepatită A, neînregistrat nicăieri și nici măcar nu știam ce naiba scria pe cutia de la vaccin, de care nu mai îmi aduc aminte nici acum mare lucru.

Îi povestesc doamnei doctor toată întâmplarea de mai sus în timp ce ea mă asculta uitându-se cu o oarecare neîncredere la mine, dar totuși îmi spune că nu ar fi rău să îmi fac niște analize, din care să îmi dau seama dacă am anticorpi sau nu.

Așa că una peste alta am ieșit de pe ușa clinicii Medicover cu 3 vaccinuri luate în loc de 5, urmând să mai fac niște analize.

Nu sunt puține nopțile în care mi-am pus de o mie de ori întrebarea: De de ce fac asta? … și puținii oameni care știau pentru ce mă pregătesc, îmi spun și în ziua de azi, că nu trebuie să mă stresez pentru că o fac de plăcere.

Perfect adevărat, o fac de plăcere, dar nu e de joacă și în timp ce în mintea mea mai bântuiau tot felul de întrebări care făceau să mi se zburlească părul pe spinare, dau pe Facebook de piesa muzicală a lui

Lily Meola – Daydream, si vă las versurile si linkul mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=WRNQ-McIvoE