
Nuntă în Indonezia
”Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat îndrăgosteala atunci nu s-ar mai căsători nimeni cu nimeni”….
Eram la micul dejun cu ochii pe jumătate deschiși și nu departe mine am auzit o predică foarte răstită care mi-a atras atenția. Când m-am uitat și am văzut scaunele frumos aranjate iar în centrul lor stand în picioare o pereche de miri, m-am activat instant. Wow o nuntă în Indonezia.
Ea, adică mireasa, stătea smerită și ba lacrima, ba zâmbea. Dacă am fi fost în România aș fi știut că lăcrimează pentru impresie artistică, sau pentru că o strâng papucii iar zâmbetul ar fi urmat după ce gândul ”…în sfârșit am reușit să mă mărit ”, ar fi anulat durerea statului în picioare în pantofii de nuntă incomozi.

El, a fost serios mai tot timpul. Cu un zâmbet protocolar de om conștient că va semna un contract, pe care se va chinui să îl respecte câtă vreme locuiește pe Terra. Da contract, pentru că dacă nu ați știut, în Indonezia prin căsătorie bărbatul este obligat să întrețină femeia pe tot parcursul vieții lui, oricum la atâta efort nu supraviețuiește mai mult decât ea. Pupăză peste colac, contractul ăsta este semnat de doi martori, în cazul în care unul din miri ar îndrăzni să spună că a avut o amnezie și nu mai știe ce s-a întâmplat.
L-am admirat pe el. Poate din solidaritate că sunt bărbat, dar mai ales pentru răbdarea cu care a făcut poze și zâmbetul pe care mi l-a aruncat atunci când a văzut că m-am băgat cu șlapii în nunta lui.
Îmi venea să strig, ”Frateee încă nu e prea târziu, hai că te fur să să te mai bucuri încă un pic de libertate”. Însă de data asta ghinion , nu știam limba indoneziană și singurele cuvinte care mi-au venit în minte când l-am văzut că semnează contractul, au fost cele pe care mi le-a spus un sergent din Caracal când am depus jurământul în armata. ”Ai jurat, ai semnat, ai strigat URA, ai belit …a” .

Dar noi românii de pe insula Lombok, am încercat să le facem nunta mai frumoasă, așa că ne-am alăturat armatei de fotografi și am început să facem poze cu tot alaiul, iar mătușile și neamurile adunate și-au mai descrețit frunțile încordate de calculele de genul ”..oare cât să dau? ”
Către finalul ceremoniei de semnare a actului care a pecetluit soarta lui și a ei , ne-am gândit să le punem noi cireașa de pe tort și le-am oferit o ședința foto de prezentare unor ținute de nuntă corespunzătoare coordonatelor geografice ale locului.
Prezentarea a fost un succes, s-au distrat și mirii. Probabil s-au bucurat că le-am oferit un neașteptat moment de respiro, pentru că începuse ploaia și s-au refugiat sub un acoperiș lăsând scenă liberă.

I-am salvat noi românii, am ocupat scena că și cum totul ar fi fost parte din program și lumea a aplaudat.
Finalul participării noastre a fost că pe la noi, un dans. Dar nu un dans al mirilor ci un dans al lebedelor, pe care personalul hotelului l-a vizionat absorbit de grația și elegantă venită din Carpați.
P.S.
Vreau să va spun din capul locului că cei de Mariage Fest sunt copii mici pe lângă ce nunți știu ăștia să facă.
Fotografii erau cel puțin în număr de 13+4, aia 4 eram noi. Organizatorii aveau stații de emisie recepție cu căști discrete în ureche, așa că fiecare mătușa a intrat în cadru la momentul programat. Iar lucrul care mi s-a părut cel mai impresionant a fost că au reușit să pună Oceanul Pacific în spatele scenei, no asta DA! Nici azi nu am înțeles cum au făcut.
Mariage Fest, voi pe când aduceți Oceanul ?
P.S. 2
Titlul îi aparține doamnei H , o doamnă!
P.S. 3
Pozele de la nuntă le găsiți aici
Bem o cafea?
După ce am început să îmi povestesc aventurile pe acest blog, spre surpriza mea am fost invitat deseori la o cafea plină de povești, de către unii din cititorii mei. Mi-a făcut întotdeauna plăcere să le răspund la întrebări și spre bucuria mea cu unii dintre ei am făcut câteva trasee împreună.
O cafea pentru un călător înseamnă mult și aici nu e vorba doar de valoarea materială a celor 10 lei, ci e ceva mult mai important. E încurajarea pe care o transmiți, atunci când îi dai de înțeles Exploratorului, că dorești să își continue aventura.
Dacă ți-au plăcut poveștile aventurilor mele, accept cu drag o cafea, la care abia aștept să îți spun mai multe și vom călătorii împreună.
Scanează codul de mai jos sau folosește linkul și îți promit că va fi o cafea de neuitat.
https://revolut.me/titusworld
….si cu siguranță o să vă sun înapoi să vă mulțumesc 😉
Leave a Reply