Când lași cardul la bordel (4)
Când am plecat din San Antonio îmi pompa inima ca o nebună de emoție, nu îmi venea să cred că sunt aici. Apoi am greșit drumul cu vreo 20 de km, dar am făcut o pauză și totul a fost perfect.
In “Hotelul interesant” ( video cu pățania de la hotel aici ) în care am stat, am golit toate gențile și am resortat bagajele, renunțând la o parte din haine. Le-am făcut cadou menajerei prin gaura din perete, că altfel nu aveam cum. Nu am zis multe cuvinte la plecare și nu că aș ști eu multe cuvinte în spaniolă dar, am știut să zic “regalo por ti”. A înțeles.
Am plecat repede, grăbit și de ploaia care tocmai începuse și m-am bucurat că am luat doar câțiva stropi. Pe drum opresc să alimentez și când să plătesc, booom!!!!… nu mai aveam cardul cu mine. Plătesc cu alt card, trag în parcare și mă buzunăresc peste tot. Nimic!
Știam că am plătit cu el la pseudo-hotelul lui pește, dar de acolo nu mai îmi aminteam nimic.
Sun la hotel, îmi zic cât se poate de clar numele și iarăși clar “venti dos” adică numărul camerei discrete unde am fost cazat. Vocea îmi răspunde “Su tarheta e achi, jo espero no problemas”. Uhhhhhh, thx God!
Sar pe motor și o iau înapoi 70 de km, trecând cum nu se poate mai “bine “prin ploaia de care am fugit.
Am ajuns iar la bordel, pardon hotel, aceeași menajeră mă aștepta cu cardul fix pe alee, punându-mă să semnez pe un caiet că l-am primit înapoi. Măi, asta e un hotel serios, pe bune!
Fac o cruce și hai la drum, prin ploaie bineînțeles. Tot avansul acumulat îl pierdusem așa că, eram un pic trist dar dar in același timp liniștit ca înafară de timp nu am avut nici o pierdere.
Ajung fericit în Puerto Montt și nimeresc una din cele mai frumoase cazări la care am stat eu vreodată, o casă veche de 100 de ani, unde totul parcă era încremenit. O pace de parcă nimic nu mai există înafara locului ăla. Eram fericit ca am început sa ma acomodez cu lumea nouă in care eram și puteam sa îmi îndrept atenția și spre alte imagini care se desfășurau in fata mea, nu doar la traficul prin care treceam.
După o vizită la muzeul unui artist, ma întorc la cazare unde gazda mă întreabă foarte amabila încotro mă duc. Îi spun plin de încredere și fericit de destinație, la care ea strâmbă din nas și îmi spune ” no posible, porque ferry no este suficinte por moto” , înlemnesc!
O rog să îmi explice mai bine și ce vroia să îmi spună este că, nu sunt mai sunt locuri la feribot pe direcția mea, din cauza traficului de sezon.
Urc rachetă în camera mea, încerc să îmi bag laptopul în priză. Bateria era descărcată iar ștecherul de la laptop nu intra în priză, pinii fiind prea groși pentru prizele din Chile. Mă uit cum naiba e făcută priza, iau o foarfeca pe care o aveam cu mine și încerc să lărgesc gaura de la pini. La naiba, e din ebonită și pe lângă asta, totul scârțâia când învârteam foarfeca pe ebonita aia. Se auzea ca și cum 100 de șoareci s-au apucat la ros bârnele că să dărâme casa.
Situație de urgență! Sun îngerul păzitor! Și după ce încearcă să mă înțeleagă, îmi da una din cele mai tari soluții, să iau un alt feribot pe o distanță mai lungă și să mai stau o zi la cazarea asta frumoasă. Pffff, parfum! M-a scos!
Ba mai mult, din cauza că eu nu reușeam să accesez websiteul de unde trebuia să îmi iau bilet pentru noul feribot, îmi ia și biletele. Am primit mailul de confirmare în 3 minute. Uhhhh… thx God!
A doua zi, a fost ca o plimbare în parc. O tură cu moto până în portul buclucaș și înapoi, pe o vreme splendidă cu un drum incredibil de frumos!
Azi sunt pe feribotul salvator și bag update-uri relaxat pe “social media” și mă înfundă râsul când mă gândesc ce săptămâna am avut.
M-am cazat la doamna care cânta tot timpul (asta nu v-am mai spus dar, Lorena cânta în gura mare până la 11 seara, cum naiba poți să dormi?), în schimb m-a ajutat în toate cele prin San Antonio. Mi-am uitat cardul la pseudo-hotel (pe drum prin ploaie râdeam de expresia românească “ți-ai dat banii la c**ve!”, stați liniștiți, eu am lăsat cardul de-a binelea).
Iar în final m-a scos îngerul din beleaua cu feribotul, oferindu-mi una din cele mai faine zile moto, pe care eu le-am avut vreodată.
Mulțumesc din suflet!
Va mai atașez și niște fotografii de pe drum aici
Filmul aventurii mele îl puteți vedea și pe Youtube
Leave a Reply