Un muzeu fără portar și ghid (5)
Să spui wow aproape la fiecare colț, este una din cele mai frumoase reacții pe care o poți avea într-o călătorie. Iar atunci când te lași dus de val și accepți să descoperi orice îți va scoate drumul în cale, o să ai parte din plin de astfel de situații.
Înainte cu câțiva kilometrii de a intra pe Careterra Austral, am trecut pe lângă Puerto Varas, un orășel pe malul unui lac fondat de germani prin 1850. Dar să știți că nu ordinea nemțească care era și aici ireproșabilă m-a atras la acest orășel, ci mai degrabă creativitatea latină.
Am mai spus și în alte rânduri că, atunci când mi-am făcut traseul în America de Sud am pus pe hartă și anumite locuri mai deosebite, iar aici în Puerto Varas voiam să văd muzeul unui artist.
Povestea e cam așa. Undeva în anii ‘90 cei care conduceau orașul de pe malul lacului cu o priveliște superbă către vulcanul Osorno, au observat că pe esplanada care înconjoară lacul, este o casă veche și dărăpănata.
În ochiul lor de administratori proveniți din emigranți nemți, obsedați de ordine și perfecțiune, s-au gândit că cel mai bine este să demoleze casa și să aibă o esplanadă perfect dreaptă, fără nici un element care să dezechilibreze perfecțiunea compusă din malul lacului și priveliștea către vulcan.
Dar tot acest plan nemțesc nu a ținut cont de încăpățânarea și ambiția unui artist, care avea să schimbe pentru totdeauna esplanada, dar și să aducă și multă faima locului.
Când mai marii orașului erau adunați toți laolaltă că să hotărască cum vor dărâma casa rămasă fără proprietari și moștenitori, a apărut Pablo Fierro, un artist local cunoscut pentru creativitatea lui și care datorită lucrărilor lui de restaurare, începuse să fie respectat în comunitatea din Puerto Varas.
Artistul nostru le-a explicat că ar fi mai ieftin dacă nu s-ar cheltui bani pe demolare și a cerut autorităților să îi pună la dispoziție casa pentru 5 ani, pentru a o transformă într-o atracție turistică.
Tot Pablo Fierro a mai spus că, dacă o să aibă succes, pretenția lui este să devină proprietarul casei după o perioadă de 10 ani.
Ei bine primarul de atunci împreună cu consilierii lui, descendenți ai emigranților germani, au stat și au măsurat propunerea lui Pablo de 10 ori și au croit o singură dată. În final au bătut palma cu artistul.
Au trecut mai bine de 20 de ani de la acel moment și să ascult povestea asta tocmai din gura marelui Pablo Fierro a fost ceva extraordinar.
Muzeul lui Pablo Fierro este un exemplu de ‘’Fă rai din ce ai !’’, a adunat o grămadă de lucruri, pe care oamenii de obicei le aruncă și le-a restaurat atât de ingenios și frumos tot odată, încât le-a transformat în exponate de muzeu.
De la cea mai veche cutie poștală din Puerto Varas, până la automobile de epocă, mașini de scris, sau motociclete vechi, ceasuri cu cuc și mai știu eu ce orologii de peste 200 de ani, în muzeul lui Pablo poți să vezi, să atingi și să te minunezi, mai bine de 3 ore fără să ști cum a trecut timpul.
Dar pe lângă toate obiectele pe care unii le-au aruncat și Pablo le-a recondiționat, am găsit și o grămadă de colecții. Cărți, tablori, cărți poștale din toată lumea, jucării celebre, instrumente de navigat, hărți nautice și hărți terestre… Dumnezeule mare!!! Am stat cu gura căscată vreo 3 ore, plimbându-mă prin cele 3 etaje ale casei care acum era în proprietatea artistului.
Într-o încăpăre nu tocmai mică, am dat de doi pereți plini de rafturi, pe care erau lucruri lăsate de turiști, în semn de respect pentru munca lui Pablo Fierro. Am căutat să văd dacă găsesc ceva care să îmi aducă aminte de România sau sau să fie ceva românesc. Nimic!
Aveam în geanta de la motocicletă cartea pe care o luasem cu mine să o citesc pe avion. Era ‘’Marea Spovedanie ‘’ a lui Cristian Sima
Am mers la motocicletă, am luat cartea, am scris câteva rânduri pe una din primele file și i-am lăsat-o artistului Pablo Fierro, să o pună pe raftul de colecții din toată lumea. Înainte să o primească mi-a povestit povestea lui.
Modest, cu o răbdare și o engleză timidă , m-a încântat simplitatea cu care povestea și explica lucrurile, iar lupta lui cu cei care vroiau să demoleze casa ajunsă azi muzeu, a prezentat-o că pe ceva atât de firesc, încât dacă ar fi lipsit, povestea nu ar fi fost la fel de frumoasă.
Azi dacă mergeți la muzeul lui Pablo Fierro din Puerto Varas în drumul vostru către capătul lumii, veți găși și ceva românesc.
Am plecat din locul ăla plin de energie dar și liniște în același timp. Începeam să descopăr o lume nouă , departe de orice cunoscusem până atunci. Eram singur dar extrem de fericit și apropierea de punctul zero al Careterrei Austral, celebrul drum al Patagoniei, îmi ținea nivelul de adrenalină crescut.
Apropo, la casa transformată în muzeu, pe 3 etaje, nu era portar, nu erau supraveghetori și nici ghid. Era doar un singur om la etajul 2 în atelierul lui, unde restaura un aparat de fotografiat foarte vechi, Pablo Fierro.
… a doua zi urma sa intru pe cel mai frumos drum din viața mea, Careterra Austral, aveam emoții mari.
*** Mai multe fotografii de la muzeul lui Pablo Fierro puteți vedea aici
Leave a Reply