Ori pe nume, ori pe bani!

August 15, 2025

Ori pe nume, ori pe bani!

Îmi vin în minte de multe ori cuvintele ei:

„… tu nu înțelegi că în lumea asta nu vei putea reuși decât, ori pe nume, ori pe bani!”

Intenționam să fac o investiție pentru care făcusem deja proiect, obținusem majoritatea hârtiilor necesare și mă blocam într-un nenorocit de certificat de urbanism pe care un funcționar al primăriei îl ascunsese în sertar.

O să vă întrebați de unde știu, păi tocmai persoana care a completat certificatul de urbanism a venit cu mine în biroul cucoanei ce trebuia să îmi elibereze certificatul (adică o semnătură și atât, că nu era de meserie) și am început să-l căutăm, profitând de faptul că funcționarul cu bucluc era în concediu. Dar nu l-am găsit în actele de pe masă, deci era prin sertar pe undeva și n-am reușit să deschidem sertarele.

Eram disperat, băgasem o grămadă de bani în proiecte, aveam credite luate, munceam pe 10 planuri, aveam 11 angajați că eram în forță, alergam în puținul timp cu Erin, dulceața mea de fetiță de 7 ani, și încercam să construiesc un viitor decent.

Proiectul cu pricina era unul frumos și corect, și venea ca un pas natural la tot ce făcusem până atunci, dar din cauza birocrației din Primăria Bistrița de la acea vreme, pur și simplu eram blocat.

Din păcate, viața a vrut ca eu să construiesc singur, neștiind să îmi aleg un partener care să-mi fie alături. Eram complet praf la capitolul ăsta și făceam niște alegeri de te durea capul și cred că criteriile din mintea mea de atunci țineau în mare parte de… vizual (asta ca să fiu finuț).

Ființa cu care împărțeam viața amoroasă de atunci era foarte bine conectată în tot ce ținea de puterea decizională din oraș și din județ, dar asta pentru mine nu a contat, considerând că o femeie trebuie apreciată pentru multe alte lucruri frumoase, iar aspectul material și relațional nu trebuie să conteze.

Ea era o foarte bună ascultătoare și întotdeauna reușea să pună întrebările care să ducă discuția în direcția pe care o dorea, adică a ei. Iar cum la vârsta respectivă presiunea fetelor nemăritate devenea din ce în ce mai mare, problema stării civile devenise subiect cod roșu, la fel de roșu ca o nucleară care mai are nevoie doar de o scânteie.

Îi spusesem ce probleme aveam cu investiția mea dar de altfel știa și ea, văzându-mă căutând soluții în fiecare zi, iar de fiecare dată rezultatul era același. Mă loveam de același funcționar care refuza să îmi elibereze un certificat de urbanism, deși trecuseră cele 30 de zile de când depusesem cererea.

Banii se cheltuiau, timpul trecea, viața era stresantă, iar într-o bună zi, plângându-mă a nu știu câta oară în brațele domniței, o văd cum se ridică, mă ia de umeri, mă privește în ochi și spune:

– Dragul meu, problema ta nu e așa de grea, dar trebuie să înțelegi că singura soluție este, ori pe nume, ori pe bani!

… va jur ca in acel moment nu am inteles la ce se referă. Stiam că, contactele ei erau foarte puternice și făcea parte din clasa care deschidea uși doar spunându-și numele, dar nu intelegeam legatura.

Vreau să vă spun din capul locului că de multe ori m-am întrebat dacă sunt dislexic, adică de multe ori pun invers cuvintele în frază și revin ulterior, iar alteori nu înțeleg anumite proverbe în limba română, dar pe cele în limba engleză le prind imediat. Asta m-a dus la gândul că nu sunt prost, sunt doar dislexic.

Lucrul care mi-a întărit ideea asta a fost faptul că, deși tata mi-a spus de mii de ori în copilăria mea… „Mă, copile, capul plecat sabia nu-l taie”… încercând să mă facă să fiu mai ascultător, eu nu pricepeam nimic din ce voia să zică.

Așadar și prin urmare, în pofida dezavantajelor, am rămas cu capul sus, chiar dacă notele de plată dea lungul vieții au fost foarte mari de multe ori. Deci din copilărie mi se trage, să știți, și nu e vina mea, că e un handicap să fii dislexic.

Auzind ce tocmai îmi spusese frumoasa făptură din fața mea, nu am înțeles pe moment semnificația mesajului ei, dar ea, minunata, s-a prins și a repetat, mimând cu degetele vorbele pe care le spunea:

– Titus, dragul meu, trebuie să înțelegi că în lumea asta lucrurile se rezolvă, ori pe nume (și atunci a arătat degetul inelar de la mâna stângă), ori pe bani (și atunci a făcut semnul internațional al bacșișului).

… Azi sunt tot neînsurat și călătoresc cu motocicleta prin cele mai frumoase colțuri ale lumii. Nu-mi permit să dorm la hoteluri de 5 stele, dar ale mele au mii de stele deasupra capului. Sunt momente în care, în timp ce trec prin peisaje fantastice, mă uit la cer și strig de bucurie: „Mulțumesc, Doamne!” și am învățat să prețuiesc viața muuuult mai mult decât o făceam până acum câțiva ani.

Mă uit cu tristețe și văd oameni pe care îi apreciez foarte mult, cum își pierd energiile și timpul încercând să scoată în evidență hoțiile și abuzul celor care ne conduc, iar victoriile lor sunt atât de infime încât rezultatul este încă o înfrângere sau o viață distrusă, poate chiar irosită.

Banii, energia și alte lucruri materiale mai pot fi recuperate, dar timpul pierdut, niciodată. Eu nu cred că, în forma în care este România astăzi, se mai poate remedia ceva, iar viața voastră e una singură.

Mai haduci dragi, de ce nu înțelegeți că în lumea asta lucrurile se rezolvă, ori pe nume, ori pe bani!

Trăiți-vă viețile voastre, nu trăiți viețile altora.

P.S.

Proiectul meu a rămas nefăcut și totalul pierderilor a depășit 50 000 de euro.

Domnița s-a măritat în final.

Erin a crescut, e foarte faină, fericită și nu înțelege nici ea expresia cu „tăiatul capului”.

… iar eu o să vă mai spun povești adevărate.

Bem o cafea?

După ce am început să îmi povestesc aventurile pe acest blog, spre surpriza mea am fost invitat deseori la o cafea plină de povești, de către unii din cititorii mei. Mi-a făcut întotdeauna plăcere să le răspund la întrebări și spre bucuria mea cu unii dintre ei am făcut câteva trasee împreună.

O cafea pentru un călător înseamnă mult și aici nu e vorba doar de valoarea materială a celor 10 lei, ci e ceva mult mai important. E încurajarea pe care o transmiți, atunci când îi dai de înțeles Exploratorului, că dorești să își continue aventura.

Dacă ți-au plăcut poveștile aventurilor mele, accept cu drag o cafea, la care abia aștept să îți spun mai multe și vom călătorii împreună.